Relatia dintre kinetoterapeut şi pacient

Relatia dintre kinetoterapeut şi pacient

Pornind de la premisa că ”nu tratam boala”, ci bolnavul şi de la faptul că fiecare om este unic pe pământ, se impune stabilirea unei relaţii complexe între kinetoterapeut şi pacient, care se bazează pe nişte reguli care trebuiesc respectate cu stricteţe, evitând astfel apariţia unor reproşuri sau exprimarea unor neplăceri din partea pacientului. În primul rând dorim să accentuăm importanţa atitudinii  kinetoterapeutului faţă de pacient. Majoritatea pacienţilor care beneficiază de tratament în staţiunile balneare sunt persoane care seluptă cu probleme de sănătate de multă vreme. Tocmai de aceea kinetoterapeutul trebuie să-i câştige de la începutul activităţii încrederea pacientului, adoptând o atitudine calmă şi liniştită.

Relaţia kinetoterapeutului cu bolnavul trebuie să fie o relaţie derespect şi nu de prietenie, în sensul execuţiei programului practic înmod relaxant. Un lucru foarte important asupra căruia studentul (viitorul kinetoterapeut) trebuie să-şi îndrepte atenţia încăde la început ţ ia de lucrua pacientului. Aceasta trebuie să fie comodă, ca să  poatăfi menţinutăo perioadămai lungăde timp şi de asemenea să nu-i împiedice mişcările. În acest sens, este important a se solicita pacientului ţinută cât mai comodă şi lejeră (pantalon de trening,tricou, încălţăminte sport). O dată cu asigurarea unor condiţii confortabile pentru pacient, se ţine cont şi de confortul kinetoterapeutului care trebuie să conducă  activitatea de kinetoterapie cât mai eficient.

Înainte de a trece la programul de exerciţii stabilit, kinetoterapeutul trebuie să-i explice pacientului ce urmează să facă, astfel încât acesta să poată colabora. Atunci când pacientul este informat asupra importanţei programului kinetic pe care îl urmează, este mult mai motivat în efectuarea acestuia. În cazul în care pacientul nu înţelege cum trebuie săexecute o mişcare, kinetoterapeutul vademonstra exerciţiul respectiv. Demonstraţia exerciţiului poate fi globală sau segmentară pentru o mai bună înţelegere, respectiv se va tine seama de particularităţile pacientului: vârstă, sex, greutate corporală, afecţiune, etc.

După ce s-au stabilit condiţiile de lucru, o altă regulă, cu o importanţă major ă, trebuie respectată, şi anume regula nondurerii . În cazul în care pacientul acuză dureri în segmentul pe care îl mobilizăm, se întrerupe efectuarea oricarei mişcări la acel nivel. Cunoaşterea şi aprecierea corecta a posibilit ăţilor  şi limitelor   până la care se poate executa o mişcare este o altăr egulă importantă. Înainte de a executa pasiv mişcarea, pacientul va fi rugat săfacă activ mişcarea respectivă, astfel kinetoterapeutul va şti care sunt posibilităţile, dar şi limitele până unde poate să meargă cu un exerciţiu. Aplicarea prizelor  şi nontraprizelor necesităo atenţie deosebită, acestea trebuie să fie ferme, dar nedureroase, să nu împiedice amplitudinea completă de mişcare. Înainte de începerea programului kinetic, studentul va trebui să cunoască:  

 - obiectivele programului kinetic (stabilite pe bazadiagnosticului dat de medicul specialist şi în urma evaluării făcute de kinetoterapeut);

- tehnicile şi metodele utilizate în programul kinetic;

- aparatele şi obiectele folosite.

Daca cineva se hotaraste sa faca miscare urmarit atent de catre un kinetoterapeut, daca nu mai suporta durerile, trebuie sa fie diagnosticat de catre un medic de recuperare medicala, pentru ca mai apoi sa discute cu kinetoterapeutul pentru a hotari impreuna programul pe care il va urma.

Cand intra intr-o sala de gimnastica medicala, kinetoterapeutul va fi informat despre diagnosticul si despre indicatiile medicale pe care le are persoana. El va efectua un examen care ii va permite stabilirea unui contact cu pacientul si cu afectiunile acestuia precum si cu modalitatile de tratament. Astfel el va putea sti daca s-au facut progrese si va adapta in permanenta programul la etapele bolii.

Kinetoterapeutul va pune intrebari in legatura cu varsta pacientului, istoricul bolii, tratamentul deja efectuat si rezultatele lui. De asemenea va fi informat despre profesia acestuia (boli profesionale), sporturi practicate, factori agravanti. El va face un examen clinic care va cuprinde: examen cutanat, un bilant morfo-functional, articular (flexie, extensie, abductie, adductie, roatie interna si externa activ si pasiv), muscular, circulator (edeme, coloratia si temperatura extremitatilor, puls) si al sensibilitatii tactile, termice, dureroase.

Medicul de recuperare medicala si balneofizioterapie, va hotari daca inainte de a incepe sedintele de kinetoterapie este necesar sa se efectueze fizioterapie mai ales in cazul afectiunilor osteoarticulare si musculare acestea avand rolul de a dezinflama si de a reduce durerea zonei afectate. Antrenamentele la debut vor fi de intensitate si durata scurta (30 minute) apoi treptat acestea vor creste. Atmosera intr-o sala de gimnastica medicala trebuie sa fie una placuta, cu temperatura intre 18 si 22 grade Celsius. Pacientul trebuie sa isi cunoasca kinetoterapeutul, sa capete incredere in el, sa isi invinga senzatia de teama in fata sportului iar specialistul trebuie sa il ajute sa faca acest lucru.

Catre salile de kinetoterapie sunt indrumati pacienti cu afectiuni dintre cele mai diverse, incepand cu cele osteo-articulare, musculare, pana la afectiunile cardiovasculare, neurologice dar si bolile metabolice (obezitatea, hipercolesterolemia), bolilor endocrine (diabetul zaharat), mergand pana la tratamentul colonului iritabil. In functie de afectiunea care a indrumat pacientul catre sala de gimnastica medicala, kinetoterapeutul va efectua planul de recuperare medicala, va urmari miscarile efectuate de catre pacient si le va adapta la acest plan. Ritmul de efectuare al sedintelor trebuie sa fie intre trei si cinci pe saptamana iar timpul va creste de la 30 la 50-60 min/sedinta, in functie de afectiune,gravitatea acesteia si capacitatea de efort.

In ultimii ani, adresabilitatea catre salile de gimnastica medicala este in crestere, acest lucru se datoreaza vietii sedentare pe care o traim din pacate si afectiunile care deriva din ea:obezitate, spondiloze cervicale, discopatii, cifoze,scolioze, etc.

Asadar, kinetoterapeutii se ocupa de tratarea dar si de preventia acestor maladii ale secolului. Un obez va fi mai greu de convins sa faca miscare, este de cele mai multe ori un sedentar inrait. Atunci rolul kinetoterapeutului este si mai important, el va face tot posibilul sa convinga pacientul sa isi invinga inhibitiile, sa ii explice importanta sportului, sa ii dea sfaturi dietetice.

Asadar, va asteapta in salile de sport, fie ca suferiti de o afectiune fie ca sunteti o persoana care deja a constientizat importanta lui in viata noastra!