Hemoragiile - clasificare, exemple

HEMORAGIILE
n prin hemoragie se înţelege ieşirea sângelui în afara sistemului vascular, ca urmare a întreruperii continuităţii pereţilor vasculari.  CLASIFICAREn După cantitatea de sânge pierdut:§ hemoragii mici, până la 500 ml sânge pierdut (sub10% din volumul sanguin circulant)§ hemoragii medii, cu sânge pierdut între 500 şi 1000 ml, adică între 10-20% din volumul sanguin circulant.
§ hemoragii mari cu pierderi sanguine mai mari de 1500 ml, deci peste 30% din volumul sanguin circulant.
§ hemoragii mortale, cataclismice, în care cantitatea mare de sânge (peste 1500 ml) se pierde într-un timp scurt. Ex.: secţionarea arterelor mari (carotidă, aortă, femurală).
 n În funcţie de comunicarea vasului secţionat cu exteriorul:
n hemoragii externe - vasul rupt comunică direct cu exteriorul.
–   Exemplu: hemoragiile prin plăgi tăiate.
n hemoragii interne, când vasul erodat nu comunică cu exteriorul şi sângele se poate acumula la diverse nivele, în organism
n hemoragii interne exteriorizate, sunt hemoragii cu evoluţie în doi timpi. Sângele provenit dintr-un vas rupt se adună într-o cavitate din interiorul corpului, de unde este apoi evacuat pe căile naturale de comunicare ale cavităţii cu exteriorul.
   HEMORAGII INTERNE (EXEMPLE):
n hemotoraxul - acumularea de sânge în pleură - se manifestă clinic prin durere toracică şi insuficienţă respiratorie acută.
n Hemoperitoneul - pătrunderea şi acumularea sângelui în peritoneu - se manifestă clinic prin semne de iritaţie peritoneală cu: meteorism, sughiţ, durere la palparea peretelui abdominal
n Hemopericardul - prezenţa sângelui în pericard. Clinic sunt prezente semne de insuficienţă cardiacă acută.
n Hemartroza - acumularea sângelui în cavitatea articulară - se manifesta clinic prin tumefiere articulară, ± echimoză, durere şi impotenţă funcţională.
n hemoragia intracerebrală ce determină (în funcţie de cantitatea de sânge acumulată) semne de hipertensiune intracraniană.
HEMORAGII INTERNE EXTERIORIZATE (EXEMPLE)
n Epistaxisul - hemoragie nazală exteriorizată prin nări.
n Hemoptizia - hemoragie bronhopulmonară exteriorizată prin expectoraţie cu sânge roşu, spumos, aerat.
n Hematemaza - hemoragie digestivă superioară, exteriorizată prin vărsături cu sânge roşu.
n Melena - tot o hemoragie digestivă care însă se exteriorizează pe cale rectală, sângele fiind negru .
n Hematuria - hemoragie la nivelul aparatului renal, exteriorizată împreună cu urina.
n Metroragia - hemoragie uterină exteriorizată pe cale vaginalăCLASIFICAREA ÎN FUNCŢIE DE VASUL DIN CARE PROVINE SÂNGELE:
n hemoragii arteriale–  sângele ţâşneşte sacadat, ritmat de sistola cardiacă;
–  este roşu aprins (pentru că sângele arterial este bine oxigenat),
–  debitul hemoragiei este important.
–  în plagă vasul secţionat apare ca un inel alb-gălbui, peretele arterial fiind mai gros faţă de cel venos. ٭Acest lucru este important în acordarea primului ajutor pentru că vizualizarea în plagă a vasului secţionat, ne permite o bună hemostază cu pensa hemostatică. n hemoragii venoase–  sângele are o curgerea continuă–  culoare roşu închis, (deoarece conţine hemoglobină redusă)
–  debit mai mic decât hemoragiile arteriale.–  pereţii venelor secţionate se observă mai greu în plagă fiind mai subţiri. n hemoragii capilare–  sunt hemoragii difuze,
–  în plagă nu se poate stabili cu precizie vasul secţionat
–  debitul hemoragiei este mic datorită calibrului vascular redus
–  hemoragiile nu prezintă în general potenţial de gravitate decât dacă plăgile sunt întinse şi interesează organe intens vascularizate (ficat, rinichi, etc.).
Semne clinicen sunt dependente de:
–  cantitatea de sânge pierdut,
→care depinde de:
§  calibrul vasului rupt§  debitul hemoragiei.
n Semnele clinice devin sugestive pe măsura instalării şocului hemoragic (când tensiunea arterială sistolică scade sub 60 mm Hg)Şocul hemoragicn paloare tegumentară cu piele rece şi umedă
n tahicardie, puls rapid şi slab
n hipotensiune arterială cu valori ce tind evolutiv spre 0 mm Hg.
n sete de aer şi polipnee
n oligurie până la anurie (reducerea cantităţii de urină eliminată)
n psihic: agitaţie, apoi apatie
n manifestări vegetative de tipul: transpiraţii, greaţă, vărsături.
Complicaţiin Complicaţiile imediate - suferinţe tisulare, deoarece sângerarea duce la hipoirigaţie tisulară cu hipoxie şi anoxie locală.
n Complicaţiile tardive sunt caracteristice hemoragiilor cronice cu debit mic:
–  anemii, care la rândul lor determină tot o suferinţă tisulară (dar generalizată) cu aport scăzut de oxigen şi substanţe nutritive la ţesuturi şi acumulare locală de metaboliţi.
Primul ajutor în hemoragiin  Hemostaza
–  Constă în oprirea hemoragiei externe sau interne şi poate să se realizeze:
§  spontan
§ terapeuticn Ea poate fi:
–   provizorie  –  definitivă (în cadrul hemostazei chirurgicale)
 n  Hemostaza spontană–   Se realizează prin intervenţia sistemelor de autoapărare ale organismului în caz de hemoragie:
§ vasoconstricţia
§ Coagularea
n  Hemostaza medicamentoasă–   medicaţie hemostatică şi vasoconstrictoare
–   aplicare locală de substanţe hemostatice: adrenalina, gelasponul, bureţii de fibrină, sau înlocuitori sintetici aplicaţi pe zona hemoragică.
–   Ca metodă ajutătoare: refrigerare locală cu punga cu gheaţă sau cuburi de gheaţă ingerate.
n Hemostaza chirurgicală (provizorie şi definitivă )