Prim ajutor medical - definiţie, importanţă, siguranţa salvatorului

Primul ajutor cuprinde totalitatea măsurilor care se aplică imediat în cazul unei urgenţe medicale până la sosirea serviciului de urgenţă sau până la intervenţia unui medic specialist.O astfel de urgenţă poate să survină printr-o îmbolnăvire subită, printr-un accident sau intoxicaţie.De multe ori măsurile de prim ajutor pot decide asupra vieţii sau morţii.Cei care acordă primul ajutor nu sunt medici sau paramedici şi totuşi pot, prin măsurile aplicate, să salveze vieţi omeneşti.Pentru a putea acorda primul ajutor este necesară parcurgerea unui curs de specialitate.Primul ajutor nu este necesar numai în situaţii ameninţătoare de viaţă ci şi în situaţii de zi cu zi care pot să apară datorită unui incident minor, dar care are nevoie de ajutor.
Sarcinile salvatorului:
·        Păstreză calmul
·        Evaluează situaţia de ansamblu
·        Înlăturaţi sau limitaţi pericolele
·        Salvaţi pacientul dintr-un pericol iminent
·        Verificaţi starea de conştienţă, respiraţia şi pulsul
·        Iniţiaţi imediat măsurile de prim ajutor în situaţiile ameninţătoare de viaţă
·        Apelaţi la 112
·        Comunicaţi pacientului ce se întâmplă
·        Nu lasaţi pacientul singur
·        Acordaţi pacientului suport psihologic
·        Aplicaţi protocoalele de prim ajutor
·        Consemnati măsurile aplicate şi observaţiile voastre
·        Predaţi pacientul serviciului de urgenţă
·        Comunicaţi toate informaţiile importante

Siguranţa salvatoruluiRiscurile salvatorului:Salvatorul este supus unor riscuri care ţin de de mediu şi de pacient.Salvatorul trebuie să aibe grijă să nu se expună singur pericolelor create de o situaţie de urgenţă.Situaţiile de risc major pentru salvator sunt:1.     accidentul rutier
2.     intoxicaţiile
3.     patologia infecţioasă (infectarea)
1.În cazul accidentelor rutiere un risc major îl reprezintă:·        Explozia. Explozia se poate produce în cazul scurgerii de combustibil şi alimentarea cu energie de la bateria proprie. Printr-un scurt circuit se poate produce explozia. Astfel în cazul unui accident rutier prima măsură este de a opri motorul şi a deconecta bornele bateriei
·        Airbagurile nedeclanşate. Acestea se pot declanşa în momentul scoaterii victimei din maşină
·        Participanţii la trafic. Atunci când maşina se află pe carosabil. Se impune balizarea zonei.
2.Situaţii de risc în cazul intoxicaţiilor:·        Scoaterea victimei din mediul toxic fară echipament de protecţie: de exemplu: intoxicaţiile cu CO, substaţe toxice cu acţiune rapidă
·        Evacuarea victimei din spaţii cu gaze toxice se va face de către pompieri
3. Riscul de infectare:Un aspect important îl constituie evitarea infectării salvatorului de către pacient, în special în cazul existenţei de plăgi deschise.În acest caz există riscul contractării unor infecţii virale transmise prin sânge: hepatita B şi virusul imunodeficienţei umane HIV. Acestea se transmit numai prin contactul direct al sângelui victimei cu sângele salvatorului (dacă salvatorul prezintă şi el plăgi sau s-a rănit în momentul manevrelor de prim ajutor).         Nu s-au semnalat cazuri de transmitere a hepatitei B sau HIV în cazul respiraţiei gură la gură. Expunerea mucoaselor prezintă un risc mai mic decât înţepăturile cu ace contaminate.         Au fost descrise câteva infectări în urma respiraţiei gură la gură cu: bacilul tuberculozei, shigella, meningită meningococică, virus herpes simplex şi recent: salmonela.    
Măsuri profilactice (pentru siguranţa salvatorului şi pacientului):·        “împrospătarea” vacinărilor şi revacinărilor
·        Spălarea pe mâini cu apă şi săpun înaintea tratării pacientului (dacă este posibil)
·        Purtarea de mănuşi de unică folosinţă şi protecţie oculară. Dacă nu avem la îndemână mănuşi pacientul trebuie rugat să se panseze singur sau trageţi nişte pungi de plastic peste mâini
·        Protejaţi plăgile sau escoriaţiile de pe mâini cu plasturi impermeabili
·        Nu atingeţi plăgile pacientului sau bandajele pline de sânge
·        În timpul tratării pacientului nu respiraţi direct deasupra sau direct pe plagă
·        Aveţi grijă să nu vă înţepaţi cu ace contaminate cu sângele victimei sau cu cioburi de sticlă sau alte obiecte ascuţite contaminate
·        Este bine să utilizăm o mască atunci când se face resuscitarea respiratorie
·        Materialele şi instrumentele de unică folosinţă utilizate trebuie arucate fiind bine ambalate sau incinerate.
·        În cazul în care salvatorul a fost rănit sau secreţiile şi sângele pacientului au venit în contact cu mucoasele (de exemplu l-au stropit în ochi) atunci locul trebuie bine clătit cu apă şi se impune un consult medical.
Stresul psihicCazurile de urgenţă induc oricărui salvator un stres emoţional.Sentimentele trăite pot fi de: mulţumire sau bucurie, îndoială şi confuzie, furie şi tristeţe.Nu trebuie să-şi facă reproşuri şi să-şi exprime sentimentele faţă de un prieten, de medicul de familie, formatorul de prim ajutor.
SUPORTUL VITAL DE BAZĂn  ansamblul de manevre care se efectuează asupra unui pacient aflat în stop cardio-respirator pentru menţinerea suportului respirator şi circulator, fără a se folosi medicaţie şi echipamente medicale specifice cu excepţia unor mijloace simple de protecţie pentru salvator.
n  Oprirea circulaţiei timp de 3-4 minute determină leziuni cerebrale ireversibilen  Scopul BLS este de a menţine aportul minim de oxigen la nivel cerebral şi coronarian până la sosirea echipajului medical specializat. (scopul nu este de a “reporni” inima)n  Este o metodă “de aşteptare”n  Manevrele aplicate în timp util (sub 5 minute) dublează şansele de supravieţuire (un echipaj specializat soseşte în majoritatea ţărilor în 8 minute!!!)Defibrilarea externă automată (DEA)n  Datorită necesităţii stabilirii unui diagnostic DEA  era rezervată personalului specializatn  Prin apariţia unor aparate automatizate această măsură de urgenţă poate astăzi să fie preluată de către persoane nemedicale care au absolvit un curs de prim ajutor acreditatn  În numeroase cazuri de stop cardiac s-a constatat că inima mai bate, dar ritmul ei este neregulat, haotic, ineficient (fibrilaţie ventriculară)n  DEA prin şocurile electrice administrate poate corecta ritmul cardiac anormaln  DEA este un dispozitiv computerizat care analizează ritmul cardiac al pacientului şi decide dacă este necesară administrarea unui şoc electric.n  Şocul electric poate fi declanşat automat de către aparat sau de către salvator la semnalizarea aparatului (semiautomat)n  Chiar dacă defibrilarea dă rezultate este important să se continue resuscitarea cardiorespiratorien  Pe victima dezbrăcată se ataşează electrozii- padele- (după conectarea aparatului):n  Aproape de umărul dreptn  La baza rebordului costal stângn  Se vor urma instrucţiunile indicate de aparatn  În timpul defibrilării nu atingem victima !!!!n  Victima unei urgenţe medicalen  ↓n  Verificarea stării de conştienţăn  ↓n  Inconştientn  ↓n  Strigaţi după ajutor. Aduceţi aparatul (DEA)n  ↓n  Verificarea respiraţiein  ↓n  Nu respirăn  ↓n  Resuscitare cardiorespiratorie (30:2)n  ↓n          fără şoc← DEA→indicaţie de şoc
n                                            ↓                                        ↓n                         Reluaţi RCP (30:2)                         1 şoc→ Reluaţi RCP (30:2)n  Pt. 2 minute                         
Obstrucţia cu corpi străini a căilor aerienen  Apare frecvent în timpul mesei (adult+copii)n  La copii- obiecte băgate în gură şi care sunt apoi aspiraten  Obstrucţia poate fi:¨  uşoar㨠 severăTablou clinic:n  Obstrucţia uşoară:¨  Tuse iritativă apărută brusc¨  Pacientul poate vorbi
¨  Poate respiraObstrucţie severă:n  Nu mai poate vorbin  Disfonie (răguşeală)n  Dispnee bruscăn  Respiraţii zgomotoase:
¨  sforăit = obstrucţie faringian㨠 stridor (sunet aspru, acut, audibil de la distanţă provocat de pătrunderea aerului prin laringele incomplet obstruat)= obstrucţie laringian㨠 wheesing (sunet cu timbru înalt, şuierător produs în cursul unui expir dificil)=obstrucţie sublaringiană (a căilor respiratorii inferioare)n  Mişcările toracelui şi a abdomenului desincronizate (datorită intrării în acţiune a muşchilor inspiratori accesori)- retracţie abdominală în inspir
n  Retracţii intercostale şi suprasternale (tiraj)n  Cianoză (în special la nivelul buzelor)n  Tuse ineficientă sau absentăn  inconştienţăObiectivele primului ajutorn  Îndepărtarea corpului străin din căile aerienen  În caz de inconştienţă şi stop respirator iniţierea resuscitării cardiorespiratoriin  Apelarea 112Primul ajutor în obstrucţia uşoară (tuse eficientă):n  se încurajează să tuşeascăn  Dacă victima dă semne de epuizare sau nu mai tuşeşte sau are dispnee severă se trece la conduita din obstrucţia severăPrimul ajutor în obstrucţia severă (tuse ineficientă):n  1. pacient conştient-¨  5 lovituri interscapulare alternate cu 5 compresii abdominale(manevra HeimlichLoviturile interscapularen  Victima se apleacă în faţă şi se aplică 5 lovituri bruşte interscapularn  Salvatorul se plaseză în poziţia cavalerului şi se culcă victima în decubit ventral peste coapsă, apoi se aplică loviturileManevra Heimlichn  Victima în ortostatismn  Salvatorul înconjoară abdomenul victimei cu membrele superioaren  Strânge pumnul mâinii nondominante şi îl plasează la ½ distanţei între ombilic şi apendicele xifoid, cuprinzând pumnul cu palma celeilalte mâini
n  Trage brusc spre posterior şi în sus. Prin presiunea creată se urmăreşte dislocarea obstacoluluin  Dacă obstrucţia persistă, se verifică gura pentru obiecte care pot fi îndepărtate cu degetelen  Se continuă cu 5 lovituri interscapulare alternate cu 5 compresii abdominalePericoleSe pot produce leziuni ale organelor interne (ficat, splină).n  2. pacient inconştient¨  112¨  Decubit dorsal cu capul rotit spre o parte¨  Resuscitare cardiorespiratorie¨  Înaintea celor 2 ventilaţii se verifică cavitatea bucală în vederea extragerii corpului străinObstrucţia căilor aeriene la copil şi sugarOstrucţie severă(tuse ineficientă)                    ↓                                              ↓            
Inconştient                                          conştientDeschideţi calea aeriană                 5 lovituri interscapulare            
5 ventilaţii                                         alternativ cu 5 compresii                                                                                                            abdominale pt. copil/toracice pt.                                                                                                                               sugarÎncepeţi RCPApeleţi 112 după 1 minutObstrucţie uşoară(tuse eficientă)↓Încurajaţi tuseaUrmăriţi dacă obstrucţia se agraveazăCopil 1-7 anin  5 lovituri interscapulare scurten  Copilul aşezat în pe genunchi cu trunchiul aplecat peste unul din antebraţele noastre, capul în jos sau decubit ventral peste coapsele noastre atunci când stăm aşezaţi
n  Dacă starea copilului nu se îmbunătăţeşte: manevra Heimlich (poziţia salvatorului va fi adaptată la înălţimea copilului)
n  Se repetă: 5 lovituri/5 ori Heimlichn  Dacă pacientul devine inconştient dar respiră: PLSn  Dacă pacientul devine inconştient dar NU respiră: RCP + 112Sugar (0-12 luni)n  Se plsează sugarul în decubit ventral pe faţa anterioară a antebraţului salvatorului; mâna susţine capul, care va fi situat mai jos faţă de corpn  Se execută 5 lovituri scurte, controlate interscapulare cu podul palmei (tapotaj)n  Examinăm gura: se îndepărteză corpul străin şi se păstrează pentru a fi arătat medicului
n  S emerge la medic pentru a verifica eventualele leziuni internen  Dacă nu s-a îndepărtat corpul străin:n   se trece sugarul în decubit dorsal şi se execută 5 compresii sternale succesive şi scurte la nivelul ½ inferioare a sternului (ca la RCP) sau la un lat de deget sub linia intermamelonarăn  Nu se fac compresii abdominale (pericol de leziuni intraabdominale)!n  Dacă nu respiră: RCP, 112n  Dacă devine inconştient dar respiră: decubit ventral , capul rotit spre o parte, 112

Alimentaţia corectă

Alimentn  este orice produs care:
n introdus în organism contribuie la realizarea proceselor sale vitale,n asigură creşterea şi refacerea celulelor,
n susţine energetic orice activitate,
n nu este dăunător sănătăţiin  poate dăuna sănătăţii dacă
n este alterat
n este contaminat
Trofinelen   sunt substanţe nutritive care alcătuiesc alimentele
n   sunt: proteinele, lipidele, glucidele, sărurile minerale, vitaminele şi apan   rolul trofinelor în organism poate fi:n   energetic: glucide, lipide, proteine;
n   plastic: proteine şi unele săruri minerale (calciu, fosfor, magneziu, natriu, clor, potasiu);
n   catalitic (intervenind în reglarea unor reacţii chimice) : vitaminele, unele săruri minerale  (fier, cobalt, iod, etc.) şi apa.Substanţe nutritive esenţialen  nu pot fi sintetizate în organism pe măsura necesităţilor
n  trebuie furnizate de mediul externn  Exemplu:
n  10 aminoacizi esenţiali: lizina, triptofanul, fenilalanina, metionina, cistina, leucina, izoleucina, treoneina, tirozina şi valina;n 4 acizi graşi nesaturaţi : oleic, linoleic, linolenic şi arahidonicSubstanţe nutritive neesenţialen   pot fi sintetizate  în organism prin diverse procese biochimice.
 n  Raţia alimentarăn reprezintă cantitatea de trofine necesară unui om în 24 de ore pentru acoperirea nevoilor sale energetice, plastice şi catalitice.n  Regimul alimentar
n reprezintă o succesiune de raţii alimentare pe o perioadă mai mare de timp, care să asigure omului o bună nutriţie, adaptată
n particularităţilor individuale,
n activităţii depuse. n  Regimul alimentarn se adaptează unui scop precizat de la început (scădere/creştere în greutate, creştere de masă musculară, protecţie hepatică, gastrică etc.).
n  Meniul
n se referă la aspectele calitative ale raţiei alimentare,
n la combinaţia alimentelor în scopul stimulării apetitului şi evitării monotoniei în alimentaţie.
Alimentaţia corectă (raţională) n  trebuie să corespundă
n cantitativ (cantitate de alimente) şi
n calitativ (conţinut în trofine) nevoilor organismuluin  să asigure:n depozitarea de substanţe energetice (glucide, lipide)
n construcţia, întreţinerea şi refacerea celulară prin aportul de apă, proteine şi unele săruri minerale (Ca, P, Mg, Na, K);
n producerea de enzime care să regleze reacţiile chimice: vitamine şi săruri minerale (Ca, Fe, Cu, I). n  Echilibrul alimentar induce → echilibrul nutritiv manifestat prin:
n stare generală bună;
n randament maxim;
n atingerea şi menţinerea greutăţii optime.Greutatea (masa corporală)n  Greutatea corpului (G) este un indicator foarte sensibil al creşterii cantitative a corpului. Ea se raportează la vârstă şi sex şi la înălţimea corpului.n  Tehnica de măsurare:n Cântar mecanic tip balanţă (de preferat) sau electronic pentru sugari şi adulţi, care se calibrează regulat
n Dimineaţa
n Înainte de masă
n După golirea vezicii urinare şi după scaun
n Dezbrăcat (dacă nu, se fac corecturile corespunzătoare) n  Greutate normală: valoarea medie a G pentru vârstă şi sex
n  Greutate optimă: cea mai “sănătoasă”. Criteriu de apreciere a sănătăţii: speranţa de viaţă cea mai lungă.
n  Greutatea ideală: pentru ce? Stare generală bună, cerinţele modei, după criterii culturale, capacitate crescută la efort? Deoarece ea depinde de numeroşi factori o apreciere ipotetică a greutăţii ideale este imposibilă.
Body – Mass – Index (BMI) (indicele de masă corporală = IMC) n  Indicele a fost descris de Quetelet în 1870.
n  BMI este un indice recomandat de OMS pentru evaluarea stării de nutriţien  BMI s-a impus internaţional fiind cel mai înalt corelat cu cantitatea totală a masei grasen  BMI (kg/m²) = Greutatea (kg) / [înălţime (m)]²Evoluţia ontogenetică a BMIn BMI creşte cu înaintarea în vârstă, dar multe studii au arătat că un BMI mai crescut la bătrâneţe este corelat cu o mortalitate mai mică.Clasificarea OMS pentru adulţi:Interpretare (exemplu)n Valoarea normală 18,5 – 24.9 cu o medie de 22
n Sex masculin Î=1,70 m şi greutate 85 kg
n IMB 85 / 1,7² = 29,4
n Greutatea optimă
n Medie: 22 x 1,7² = 63,58 kg
n Minimă 18 x 1,7² = 53,46 kg
n Maximă 24,9 x 1,7² = 71.96 kg  Clasificarea obezităţii în funcţie de BMIGradul malnutriţiei în funcţie de BMILimitele BMIn Nu ia în considerare variaţiile legate de vârstă şi sex.  De aceea valorile trebuie comparate cu cele din nomograme (percentile) specifice vârstei şi sexului.
n Nu reflectă compoziţia corporală; valori mari ale masei corporale pot fi date în mod fiziologic şi de:
n  robusteţea scheletului
n o dezvoltare puternică a masei musculareLimitele BMIn  La copil valorile BMI sunt ceva mai scăzute decât la adult. Ele se compară cu valorile de referinţă în funcţie de vârstă şi sex (după somatogramă)n  În cazul bolnavilor cu afecţiuni neuromusculare cu atrofie musculară nu determină care din compartimentele corporale este diminuată (musculară sau grasă) Nomograme BMI Valori ale BMI (fete 2-20 ani) (percentile)Dezechilibre alimentare cantitativen  Supraalimentaţia (excesul cantitativ)
n  activitate suplimentară de digestie şi metabolism care generează oboseală şi disconfort.
n  Surplusul energetic rezultat obligă organismul să înmagazineze energia nefolosită sub forma lipidelor de rezervă.
 n  Adipocitele (celule grase), se infiltrează:n între fibrele musculare
n la nivelul ficatului se produce o infiltrare grasă numită steatoză hepatică.
n  Greutatea corpului creşte pe seama ţesutului gras şi se instalează obezitatea.
n În consecinţă, sarcina inimii creşte, steatoza reduce funcţiile hepatice, iar randamentul fizic scade. Subalimentaţia (subnutriţia)
n  se realizează prin lipsă de aport alimentar
n  autoimpus sau
n  determinat de factori externi.
n  determină carenţă de substrat energetic:
n  oboseală precoce,n  scăderea performanţelor fizice şi intelectualeAncheta antropometrică efectuată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie (2009)n  În România, ancheta a relevat rezultate interesante şi oarecum contrare tendinţei europene la femeile tinere (20-29 ani), care:
n  au o greutate normală în procent de 78%
n  un procent de 15% sunt subponderale
n  7% au un BMI peste normal.Dezechilibre alimentare calitativen   Excesul de glucide simple determină:
n   hiperglicemie, urmată de hiperexcitabilitate nervoasă, tulburări ale funcţiei secretorii a pancreasului.
n   Excesul de polizaharide (mai ales alimente făinoase) determină:
n   instalarea colitei de fermentaţie şi pe termen lung obezitate.
n   Lipsa glucidelor:
n   scade substratul energetic n   Excesul de proteine (mai ales carne) duce la:
n   creşterea acidităţii mediului internn   instalarea colitei de putrefacţie; şi la
n   acumularea unor derivaţi metabolici toxici pentru ficat şi rinichi (uree, acid uric, uraţi).
n   Lipsa proteinelor
n   scade masa musculară
n   scade imunitatean   încetineşte creşterea
 n  Excesul de lipide generează:
n   acidoză, deoarece lipidele nu mai pot fi total descompuse până la faza finală de CO2 şi H2O.
n  se produce o creştere a colesterolului în sânge (hipercolesterelemie)n  Lipsa grăsimilor
n  scade absorbţia  vitaminelor liposolubile n  Consumul excesiv de glucide + lipide determină:
n  creşterea nivelului sanguin al lipidelor în sânge
n  ateroscleroză, cu complicaţii grave:n hipertensiunea arterială,
n infarctul miocardic, etc.

Factorii care influenteaza starea de sanatate

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ STAREA DE SĂNĂTATEl factori biologici (endogeni):
l ţin de propriul organism (exemplu: factorii ereditari care realizează un teren predispozant pentru un tip de boală);
l factorii sanitari:l gradul de dezvoltare şi eficienţa serviciilor sanitare;
l factorii ecologici:
l factori ai mediului ambiant, fizic sau social.Factorii de riscDefiniţie (OMS):l caracteristici individuale ce pot fi observate şi măsurate la subiectul clinic sănătos
l care permit să se prevadă riscul unei boli sau infirmităţi,
l sau permit aprecierea prognosticului în cazul unei boli deja existente.Clasificare:l Exogeni (externi)
l Endogeni (interni)
  factori de risc exogenil Sunt factori care apar în urma nerespectării unor norme minime de igienă:
l Exemple:
l Alimentaţie nesănătoasă, dezechilibrată
l Fumatul, abuzul de alcool, droguri, alte toxice
l Sedentarismul, stresul
l Poluarea etc.
 factori de risc endogeni (teren predispozant) n   Genetici
n    gene patologice care participă la formarea unui teren predispozant pentru o anumită boală: ex. Hiperlipidemia ereditară duce la risc de coronaropatii
n   Fenetici
l    Vârstă
l    Sex
l    Rasă, etnie
 l   Predispoziţia reprezintă o configuraţie a terenului care se instalează înaintea apariţiei unei boli prin cumularea de factori de risc
   l Predispoziţia reprezintă o configuraţie a terenului care se instalează înaintea apariţiei unei boli prin cumularea de factori de risc
  
Rezistenţa organismului la îmbolnăvire
l rezistenţă specifică
l rezistenţă  nespecifică (generală)
Rezistenţa specificăl   se manifestă faţă de o anumită boală indusă de un anumit agent patogenn   Rezistenţa specifică naturală este câştigată în urma bolii aparente sau inaparente (scarlatină, hepatită A)l   de lungă durată (hepatita, scarlatina)
l   de scurtă durată (virozele respiratorii)n   Rezistenţă specifică artificialăl   activă (realizată prin vaccinuri) stimulând organismul să producă anticorpi
l   pasivă (cu seruri) prin introducerea de anticorpi  gata realizaţi în organism.Rezistenţa nespecificăl este dependentă de:l Vârstă
l Alimentaţie
l Stil de viaţă
l Mediu
Profilaxial ştiinţa medicală care se ocupă cu:
l studiul mijloacelor de prevenire a îmbolnăvirii, prin depistarea factorilor de risc şi înlăturarea sau diminuarea acţiunii acestoral prevenirea agravării, apariţiei  complicaţiilor sau infirmităţilor în cadrul unei boli deja instalate
Medicina preventivăl Remură a medicinii care se ocupă cu profilaxia
l Profilaxia primară este un proces continuu, care include
l măsuri aplicate comunităţii
l măsuri aplicate fiecărui individ în parte. l   Profilaxia primară se adresează colectivităţii sănătoase în scopul prevenirii îmbolnăvirii şi consolidării sănătăţii.
l   Profilaxia secundară acţionează în vederea depistării precoce a fenomenului de boală, în vederea limitării agresivităţii agentului cauzal şi suprimarea factorilor de risc.l   Profilaxia terţiară se referă la supravegherea activă a individului bolnav în scopul prevenirii complicaţiilor, cronicizării, sau a infirmităţiiPROFILAXIA PRIMARĂA. Măsuri aplicate la nivelul colectivităţii:l  programe de sănătate publică stabilite de fiecare ţară în parte, în funcţie de:
l   posibilităţile ei economice
l  de prevalenţa anumitor afecţiunil  Exemple: Prevenirea
l  accidentelor
l  intoxicaţiilor
l  sinuciderilor şi omuciderilor
l  sarcinii la adolescente:  prin metode contraceptive şi consiliere
l  utilizării drogurilorB. Măsuri individuale: l Îngrijirea de rutină a sugarului
l Imunizărilel Exerciţiul fizicTerapiel Prin tratament (terapie) se înţelege totalitatea mijloacelor şi metodelor aplicabile omului bolnav, în scopul vindecării sau ameliorării suferinţei.
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ STAREA DE SĂNĂTATEl factori biologici (endogeni):
l ţin de propriul organism (exemplu: factorii ereditari care realizează un teren predispozant pentru un tip de boală);
l factorii sanitari:l gradul de dezvoltare şi eficienţa serviciilor sanitare;
l factorii ecologici:
l factori ai mediului ambiant, fizic sau social.Factorii de riscDefiniţie (OMS):l caracteristici individuale ce pot fi observate şi măsurate la subiectul clinic sănătos
l care permit să se prevadă riscul unei boli sau infirmităţi,
l sau permit aprecierea prognosticului în cazul unei boli deja existente.Clasificare:l Exogeni (externi)
l Endogeni (interni)
  factori de risc exogenil Sunt factori care apar în urma nerespectării unor norme minime de igienă:
l Exemple:
l Alimentaţie nesănătoasă, dezechilibrată
l Fumatul, abuzul de alcool, droguri, alte toxice
l Sedentarismul, stresul
l Poluarea etc.
 factori de risc endogeni (teren predispozant) n   Genetici
n    gene patologice care participă la formarea unui teren predispozant pentru o anumită boală: ex. Hiperlipidemia ereditară duce la risc de coronaropatii
n   Fenetici
l    Vârstă
l    Sex
l    Rasă, etnie
 l   Predispoziţia reprezintă o configuraţie a terenului care se instalează înaintea apariţiei unei boli prin cumularea de factori de risc
   l Predispoziţia reprezintă o configuraţie a terenului care se instalează înaintea apariţiei unei boli prin cumularea de factori de risc
  
Rezistenţa organismului la îmbolnăvire
l rezistenţă specifică
l rezistenţă  nespecifică (generală)
Rezistenţa specificăl   se manifestă faţă de o anumită boală indusă de un anumit agent patogenn   Rezistenţa specifică naturală este câştigată în urma bolii aparente sau inaparente (scarlatină, hepatită A)l   de lungă durată (hepatita, scarlatina)
l   de scurtă durată (virozele respiratorii)n   Rezistenţă specifică artificialăl   activă (realizată prin vaccinuri) stimulând organismul să producă anticorpi
l   pasivă (cu seruri) prin introducerea de anticorpi  gata realizaţi în organism.Rezistenţa nespecificăl este dependentă de:l Vârstă
l Alimentaţie
l Stil de viaţă
l Mediu
Profilaxial ştiinţa medicală care se ocupă cu:
l studiul mijloacelor de prevenire a îmbolnăvirii, prin depistarea factorilor de risc şi înlăturarea sau diminuarea acţiunii acestoral prevenirea agravării, apariţiei  complicaţiilor sau infirmităţilor în cadrul unei boli deja instalate
Medicina preventivăl Remură a medicinii care se ocupă cu profilaxia
l Profilaxia primară este un proces continuu, care include
l măsuri aplicate comunităţii
l măsuri aplicate fiecărui individ în parte. l   Profilaxia primară se adresează colectivităţii sănătoase în scopul prevenirii îmbolnăvirii şi consolidării sănătăţii.
l   Profilaxia secundară acţionează în vederea depistării precoce a fenomenului de boală, în vederea limitării agresivităţii agentului cauzal şi suprimarea factorilor de risc.l   Profilaxia terţiară se referă la supravegherea activă a individului bolnav în scopul prevenirii complicaţiilor, cronicizării, sau a infirmităţiiPROFILAXIA PRIMARĂA. Măsuri aplicate la nivelul colectivităţii:l  programe de sănătate publică stabilite de fiecare ţară în parte, în funcţie de:
l   posibilităţile ei economice
l  de prevalenţa anumitor afecţiunil  Exemple: Prevenirea
l  accidentelor
l  intoxicaţiilor
l  sinuciderilor şi omuciderilor
l  sarcinii la adolescente:  prin metode contraceptive şi consiliere
l  utilizării drogurilorB. Măsuri individuale: l Îngrijirea de rutină a sugarului
l Imunizărilel Exerciţiul fizicTerapiel Prin tratament (terapie) se înţelege totalitatea mijloacelor şi metodelor aplicabile omului bolnav, în scopul vindecării sau ameliorării suferinţei.

Contuzii, Plagi - definitie, tratament

Plăgilen  Sunt traumatisme acute sângerânde cu întreruperea continuităţii tegumentare însoţite de tulburări locale şi/sau generale
Clasificărin  După modul de producere:q  plăgi accidentale
q  plăgi chirurgicale
n  După agentul cauzal:
q  plăgi abrazive (contuze) rezultate în urma loviturilor cu corpuri dure
q  plăgi tăiate produse de obiecte tăioase
q  plăgi înţepate produse de obiecte ascuţite
n  După gravitate:
q  plăgi grave (cumulează mai mulţi factori: localizarea, întinderea, profunzimea, vechimea plăgii. )q  plăgi minore
n  După profunzime:
q  plăgi superficiale
q  plăgi profunde
q  plăgi transfixiante – care străbat o structură anatomică dintr-o parte în altan  După timpul scurs de la producerea plăgii
q  plăgi recente (mai puţin de 6 ore) considerate plăgi curate, neinfectate
q  plăgi vechi ( mai mult de 6 ore) considerate plăgi infectate→ timpul de vindecare se prelungeşte şi există posibilitatea apariţiei complicaţiilor
n  Anamneza
q  condiţiile de producere
q  vechimea plăgii
q  agentul cauzal:n   prevenirea tetanosului în plăgile murdare
n  prevenirea turbării în plăgile muşcate de câine sau alte animale (în special sălbatice)q  simptome:n  durerea
Examenul clinicn  Inspecţia
q  întreruperea continuităţii tegumentare
q  aspectul (forma, profunzimea, prezenţa corpilor străini) plăgii care decide complexitatea primului ajutor.
n  Palparea în jurul plăgii, pentru a evidenţia:q  existenţa unor tumefieri prin inflamaţie lezională sau prin colecţii sanguine (în unele plăgi abrazive).
n  Examenul funcţional local poate să arate:q  impotenţă funcţională în cazul plăgilor ce interesează: muşchi, tendoane, articulaţii, sau când plăgile sunt întinse şi dureroase, limitarea mişcării făcându-se pentru a evita durerea.
Primul ajutor  Tratamentul local al plăgii – pansamentuln  1. Combaterea infecţiei, realizată prin:
q  Asepsia (ansamblul de măsuri prin care se împiedică contactul dintre germeni şi plagă) materialelor şi a instrumentelor utilizate; mănuşi sterileq  Antisepsia (totalitatea măsurilor prin care se realizează distrugerea germenilor dintr-o plagă) plăgii şi a tegumentelor învecinate
q  absorbţia secreţiilor din plagă
n  2. Combaterea hemoragiei prin mijloace hemostatice.
n  3. Netraumatizarea tegumentelor şi a accidentatului, apelând la manevre blânde care să evite durerile suplimentare.
n  4. Protecţia plăgii care se realizează atât sub aspectul protecţiei mecanice cât şi ca protecţie termică a ţesuturilor lezate.
Tipuri de pansamenten  Pansamentul protector se adresează plăgilor superficiale
n  Pansamentul absorbant se aplică în cazul plăgilor care secretă, sau care comunică cu o cavitate secretantă (intestin, vezică).
n  Pansamentul compresiv urmăreşte compresiunea fie în scopul opririi unei hemoragii, fie pentru reducerea mobilităţii unei regiuni (entorse, hidro sau hemartroză).
n  Pansamentul umed este folosit în scopul menţinerii la nivelul plăgii (sau a regiunilor inflamate) a unui antiseptic,
n  Aceste pansamente trebuie schimbate de 3-4 ori pe zi.
TRATAMENTUL MODERN AL PLĂGILOR CU PANSAMENTE ŞI COMPRESE PE BAZĂ DE SILICONn  Pansament cu sulfat de argintn  Actiune antimicrobiana eficienta (în 30 de minute, distruge si neutralizează agenţii patogeni din plagă, argintul din pansament menţinându-si proprietăţile până la 7 zile)n  Atraumatic pentru plagă si ţesutul înconjuratorn  Bun absorbant al exudatuluin  Ex.: Mepilex Ag
Tratamentul plăgilor recenten  Plăgile complicate cu hemoragie impun în primul rând hemostaza.
n  În funcţie de intensitatea durerii se administrează antialgice şi/sau sedative pentru liniştirea bolnavului
n  Se execută corect un pansament protector.
n   Prevenirea tetanosului se face în plăgi tetanigene (zdrobite, murdare)n  La bolnavul vaccinat se face o injecţie de rapel cu ATPA (imunizare activă 0,5 - 1 ml - intramuscular), iar la cei nevaccinaţi se va face seroterapia antitetanică (1500-3000 U.A.I. subcutan) şi se începe concomitent vaccinarea.
n  Supravegherea ulterioară presupune: urmărirea curbei termice pentru aprecierea evoluţiei normale a plăgi.
Tratamentul plăgilor vechi (se consideră infectate)
n  Drenarea corectă se asigură prin debridare pentru a elimina cavităţile multiple unde pot stagna secreţii ce se suprainfectează.
n  Favorizarea procesului de eliminare a ţesuturilor necrotice se face prin irigarea plăgii cu soluţii antiseptice, eventual folosirea de soluţii de tripsină.
n  Favorizarea procesului de cicatrizareSe face de către personal calificat !!!Cicatrizarean  Procesul de reparare a plăgilor accidentale sau chirurgicale poartă numele de cicatrizare.
n  În cazul plăgilor chirurgicale suturate plan cu plan e vorba de cicatrizare primară ("per primam intentionem”)n  în cazul plăgilor accidentale lăsate să evolueze spontan spre vindecare e vorba de cicatrizare secundară ("per secundam intentionem").
n  În cazul plăgilor superficiale epidermice abraziven  Formarea unei cruste la suprafaţa plăgii din acumulări de sânge, plasmă şi resturi celulare.
n  Sub crustă, proliferarea activă a epiteliului ce mărgineşte plaga, a celulelor epiteliale din anexele pielii sau din straturi bazale restante. Proliferarea se opreşte când epitelizarea e completă.
n  Perfectarea epidermizării favorizează detaşarea crustei şi apoi keratinizarea celulelor de suprafaţă.
n  Evoluţia normală a procesului de cicatrizare presupune un bun echilibru proteic, o stare de nutriţie satisfăcătoare, absenţa sau reducerea infectării plăgii (igienă riguroasă).
n  Corectarea eventualelor deficite nutriţionale, a avitaminozelor, a disproteinemiilor, a bolilor de nutriţie (diabet), condiţionează în mare măsură cicatrizarea plăgilor.
Contuziilen  sunt traumatisme produse de forţe mecanice externe (agenţi traumatici), care determină leziuni ale părţilor moi şi tulburări funcţionale, dar care nu întrerup continuitatea tegumentară la locul de acţiune.
Clasificaren  În funcţie de intensitatea cu care a acţionat agentul traumatic se diferenţiază:
q  contuzii superficiale - care afectează pielea şi ţesutul celular subcutanat
q  contuzii profunde (forte) - în care leziunile depăşesc ţesutul celular subcutanat cuprinzând muşchii sau chiar osul
n  După localizare deosebim:
q  contuzii craniene
q  contuzii toracice
q  contuzii ale membrelor (inclusiv contuzii articulare)
q  contuzii abdominale.
n  2. Examenul clinicq  roşeaţă tegumentară datorată vasodilataţiei locale post­traumatice
q  echimoze, datorate ruperii posttraumatice a capilarelor cu acumulări de sânge subcutanat. Ele apar după un timp de la producerea contuziei, când se produce degradarea hemoglobinei, care explică virajul de culoare al echimozei în timp. → albastru ­ violet – verde – galbenq  tumefiere cu modificare de volum şi formă în zona traumatizată
n  în contuzii, nu sunt permise:q  aplicaţii locale calde
q  manevre de masaj
n  După acordarea primului ajutor contuziile grave impun transportul la o unitate sanitară
n  După vindecare: kinetpterapieq  Refacerea forţei şi rezistenţei musculare